Actriţa Fanny Ardant, invitat special al Festivalului Internaţional de Film „Transilvania” (TIFF) 2018, s-a întâlnit, vineri, pentru prima dată cu publicul TIFF, după proiecţia filmului ce a fost debutul său în regia de film, scrie agerpres.ro.
„Îmi plăcea mult, îmi plăceau personalitatea, caracterul ei. Mă întreba uneori ‘Dar de ce nu te mulţumeşti doar să fii actriţă?’ Îi răspundeam ‘Nu ştiu’, iar ea replica ‘Faci lucruri fără să ştii de ce? Atunci eşti nebună'”, a povestit Ardant despre Olga Tudorache. Sâmbătă, Fanny Ardant va primi la Gala TIFF, trofeul festivalului pentru întreaga carieră.
Fanny Ardant Live #withgalaxy și #GalaxyS9 la #TIFF2018 împreună cu #SamsungRomania
Publicată de TIFF pe 1 Iunie 2018
Filmul „Cenuşă şi sânge”, lansat în 2009, a fost turnat în România, coproducător fiind preşedintele TIFF, Tudor Giurgiu. Acesta a amintit, la finalul proiecţiei de vineri, de la Cinema „Victoria”, de actorii din distribuţie care au murit – Ronit Elkabetz, Olga Tudorache, Ion Besoiu şi a spus că evenimentul a fost un „omagiu pentru actriţa minunată ce a fost Olga Tudorache”
„România a fost prima ţară ce a avut încredere în mine ca regizor”, a spus Fanny Ardant. Ea şi-a amintit că a mai fost în România când a lucrat la „Callas Forever”, de Franco Zeffirelli, dar a cunoscut cu adevărat „frumuseţea ţării, frumuseţea Transilvaniei, a vieţii la ţară”, când s-a întors ca regizor.
„Tot ce am văzut era exact ce îmi imaginam eu când citeam poveşti”, a mărturisit ea.
Actriţa şi regizoarea a vorbit despre intensitatea experienţei sale de atunci. „Am făcut filmul acesta acum zece ani, dar nu am uitat nimic, niciun detaliu, nicio ceartă, nicio bucurie, niciun moment de tristeţe, aş putea povesti totul în detaliu pentru că, în final, a fost un moment de cotitură al vieţii mele”, a spus Ardant, adăugând că a fost mereu atrasă de Europa de Est.
Referitor la parcursul ei de la actorie la munca în spatele camerei, Ardant a spus, amuzată: „Sunt actriţă de teatru şi de cinema şi, deseori, când joc teatru profit de amiezele mele de ‘dolce far niente’ pentru a scrie. Am scris multe poveşti pe care mulţi nu le-au vrut, până când cineva a vrut o poveste scrisă de mine”.
