Ce inseamna un copil? O raza de speranta, o lumina vesnic aprinsa care nu ar trebui sa se stinga niciodata in ochii unui parinte, este acea fiinta fragila care ne implineste sufletul si ne alina orice durere, ne tine de foame si de sete, da sens lacrimilor si zambetelor noastre, face ca fiecare dimineata cand ne trezim sa aiba un nou sens.
“Desi pare greu de crezut”, cum adineauri se exprimau alti autori, acest dat firesc al existentei nu a constituit realitatea cotidiana pentru tanara de 18 ani, care, dupa ani de zile in care a fost victima agresiunilor fizice si verbale repetate provenite din partea mamei sale, a fost nevoita a se adresa instantei de judecata pentru a se lua o masura menita sa asigure protectia integritatii sale fizice si psihice.
Inca de pe vremea cand era copil, aceasta fetita a fost nevoita sa faca fata afectiunilor psihiatrice ale mamei sale, fiecare zi fiind o lupta pentru a supravietui. De la varsta de zece ani, menajul casei, gatitul, spalatul hainelor si pregatirea unei tinute decente pentru scoala au devenit atributii ce reveneau exclusiv in sarcina minorei.
Pentru ca grija casei si invatatul nu erau suficiente, nu au intarziat sa apara „corectiile” total nejustificate din partea mamei. In timp, acestea s-au transformat in agresiuni fizice de neimaginat, in orori care socheaza mintea si imaginatia oricarui „om”, in special daca sunt filtrate prin judecata matura si sufletul unui parinte.
Din cele relatate de minora, ne-a fost conturata o scena de violenta petrecuta acum doi ani, generata de faptul ca aceasta nu a curatat suficient de bine un recipient cu acuarele. Pentru acest motiv, fetita a fost chemata in baie, unde a trait unul din cosmarele cele mai crunte ale vietii sale de copil. Dupa ce mama sa a aruncat dupa aceasta cu un borcan, fara a o nimeri, copila s-a ghemuit intr-un colt, ca prim loc de refugiu al incaperii, pitita pe cioburi. A urmat o suita de lovituri cu pumnii in zona capului si peste spate, de asemenea intensitate incat imaginea incaperii incepuse sa devina neclara si sa fie perceputa sacadat. Copila plangea … atat cat mai putea. Acest lucru insa a fost nemultumitor si deranjant pentru cea care ii daduse cu timp in urma viata. Profitand de faptul ca vana era plina de apa si de o forta fizica net superioara, agresoarea a apucat trupul plapand al fetitei si a tarat-o inspre vana. A fost scufundata cu capul in apa si inecata. A aspirat si inghitit apa, cunostinta incepea sa se piarda, zvacnirile corpului incetasera. Abia acesta a fost momentul cand asa numita „mama” s-a oprit din setea sa pentru violenta, copila reusind sa supravietuiasca.
Cel mai recent episod de violenta, care a contribuit la pronuntarea ordinului de protectie s-a petrecut cu o zi inainte de majoratul fetitei. Ea invata, isi doreste mult sa mearga la facultate. Prietenul ei de suflet este student, la fel de mult isi doreste si ea sa patrunda in mediul universitar si lupta cat poate pentru a-si castiga oportunitatea de a invata intr-un centru universitar. Cu putinii bani pe care ii primeste de la tatal sau, in majoritatea timpului absent din familie, merge la meditatii. Asa a inteles ea sa ii cheltuie. Aceste dorinte insa nu par sa fie relevante pentru mama sa.
Motivat de faptul ca a cerut ajutor mamei pentru curatenie in casa, aceasta din urma a cerut obsesiv propriei sale fiice sa repete ca „Nu va mai da ordine!”. Fetita a ales sa taca, iar cand si-a luat caietele de pe birou, a debutat un nou atac. Cea care ar trebui sa poarte grija unei mame, s-a napustit asupra copilului, a trantit-o la pamant, i-a astupat caile respiratorii cu o mana, i-a infipt unghiile in fata, in timp ce cu cotul si genunchiul o apasa pe stern pentru a o impiedica sa respire. In cele din urma a fost bolborosita fraza salvatoare: „Nu mai dau ordine niciodata”, intervenind apoi si tatal, prezent in locuinta, pentru a o stapani pe sotia sa .
Au intervenit organele de politie, iar in prezent este in desfasurare si un dosar penal. Mama a fost internata de urgenta la psihiatrie, fiind ulterior externata. Cu toate acestea, violentele persista.
Alteori, odihna si linistea copilei erau perturbate de zgomote si miros puternic de alcool provenind de la boschetarii pe care mama acesteia ii aducea noaptea in casa, motivand ca trebuie sa se distreze, fiind inca tanara.
Ei bine, acesta este contextul in care trebuie apreciata justetea ordinului de protectie. Protectia unui copil, necesitatea de a i se acorda o sansa in viata, de a i se conferi sanatate fizica, psihica si un viitor deschis.
In epoca in care traim, cei contemporani cerem ca justitia sa functioneze, iar atunci cand acest lucru se intampla, in mod paradoxal ne aratam adesea nemultumiti. Exista inca o tendinta pacatoasa de a acorda incredere unor stiri inexacte, iar nu impartialitatii si experientei unui judecator si a concluziilor procurorilor, care vegheaza la siguranta noastra.
Vom razbate la liman doar acordand incredere justitiei, e singurul mod in care societatea noastra si tara noastra vor functiona intr-un mod legitim.
Cazul tinerei de 18 ani, cu o copilarie franta, este una din problemele cu care societatea actuala se confrunta, iar solutia data in acel proces este expresia actului de justitie coerent, impartial, ce releva analiza de substanta a fondului problemelor cu care sunt sesizati judecatorii in ziua de azi.
Daca vrem o schimbare in mai bine, daca dorim sa ne stim copiii in siguranta, daca dorim sa acordam o sansa generatiei tinere, exista o solutie pe care acest articol o propune: „Fiat justitia, ruat caelum !”
